Se întâmplă oriunde.
 
 
La o bere, la un suc, la o cafea, pe stradă, la telefon, în tren, în maşină, în avion, pe vapor, în fotoliu, pe skype, pe facebook, în pat, la masă… şi lista poate continua.

Iubim poveştile şi oamenii care ştiu să le spună foarte bine oriunde se află. Ele ne fac viaţa mai uşoară, ne ajută să înţelegem şi să digerăm informaţia mai repede şi mai plăcut.

O bună parte din discuţiile din ziua de astăzi se bazează pe amintiri şi pe experienţa fiecăruia. Şi cum o experienţă nespunsă amicilor la o discuţie, nu este o experienţă întreagă, atunci ar fi bine să învăţăm cum să o spunem mai plăcut.

Cel mai important şi cel mai uşor lucru de făcut atunci când spunem o poveste, este să stabilim clar următorul cadru şi să răspundem întrebărilor:

  • Cine (este implicat, cine este actorul principal)?
  • Unde (se petrece acţiunea poveştii, locaţia exactă)?
  • Când (s-a petrecut, se petrece actiunea, încadrarea în timp)?
  • Ce (se petrece, actiunea propriu-zisă)?
  • Cu cine (cine mai este implicat)?

Aceste întrebări sunt minimul posibil. În lipsa lor, o povestire sau o poveste nu ar fi foarte clară şi nu ar fi foarte uşor de înţeles pentru ceilalţi.
Dacă vrei ca oamenii să fie fascinaţi de ceea ce spui şi de poveştile tale, atunci este necesar să introduci în povestea ta şi alte elemente.

Secretul oamenilor care ştiu să spună poveşti bune se află în interiorul celor 5 simţuri ale noastre.

 

Vizual, Auditiv, Kinestezic, Olfactiv şi Gustativ. Oamenii cu şarm se folosesc de ele pentru a stabili un cadru fabulos.

Fiecare deţine simţuri mai evoluate şi mai sensibile decât altele, de aceea este esenţial să le atingem pe toate, pentru ca auditoriul nostru să fie introdus complet în povestea pe care noi o spunem. Simţurile se se identifică şi se regăsesc în emoţiile noastre.

Emoţiile sunt cele care ne fac să cedăm în faţa minunatului.

 

VIZUAL

vizual

Pune imagini vizuale în povestea ta. Detaliază-le cât de mult poţi şi descrie fiecare scenă. Oamenii îşi imaginează imediat ceea ce tu le spui. Exemple: frunzele de culoare arămie, nisipul auriu, oceanul avea o spumă densă şi albă la mal, etc.

 

 

AUDITIV

auditiv

Creează elemente auditive în povestea ta. Foloseşte cât mai multe metafore pentru a adăuga valoare conţinutului. Acestea vor face ca auditoriul tău să îşi imagineze acele sunete. Exemple: foşnetul frunzelor căzute, vântul suiera cu putere printre copacii bătrâni, uşa de la pivniţă scârţâia înfricoşător, profesoara a zgâriat tabla cu unghiile făcându-i pe toţi să îşi pună mâinile pe urechi, etc.

KINESTEZIC

kinestezic

Introdu senzaţiile în povestea ta. Descrie cum este ceva atunci când îl atingi, ce senzaţie îţi oferă atunci când îl pipăi, astfel vei face pe cei care te ascultă să simtă în cel mai mic detaliu acea poveste. Exemple: sabia avea lama fină şi rece, plita bunicii era fierbinte, copacul era zgrimţuros şi ud, etc.

  

OLFACTIV

olfactiv

Adu mirosul în povestea ta. Fiecare lucru are un miros sau preia un miros din alte părţi. Mirosul este ca un avertisment, el ne indică dacă ceva poate fi plăcut sau demn de a fi aruncat. Exemple: Mirosul fumului de ţigară era insuportabil, ceaţa dimineţii aducea un miros de ulei de motor şi peşte crud, pe barcă se simţea un iz de nuferi, etc.

 

GUSTATIV

 

gustativ

Presară gust în povestea ta. Un element nu este complet dacă nu are şi gust. Testul final este gustul. Nu poţi face pe cititor să saliveze dacă nu îi spui ce gust are prăjitura ta cu zeamă de lămâie. Exemple: Buzele ei aveau gust de migdale, ciocolata avea un gust de arahide râncede, aroma îngheţatei era de trandafiri, etc.

 

 

CONCLUZIA

Dacă îţi doreşti să îţi îmbunătăţeşti abilitatea de a spune poveşti, atunci îţi recomand să exersezi cu prietenii prin intermediul diverselor jocuri de tip Board Games. Unul foarte puternic, care dezvoltă imaginaţia şi îţi stimulează creativitatea este Story Cubes. Îl găseşti >>AICI<<

P.S. Aceste reguli şi metode se aplică şi pentru poveştile scrise, nu doar cele verbale.