Totul a început uşor. A început cu o pungă, luată în vânt cu putere şi dusă departe. Treptat viteza ei în vânt a accelerat şi a ajuns rapid la marginea oraşului. Acolo bătrânii şi înţelepţii copaci din pădure îşi pregăteau puieţii pentru ceea ce va urma. Se simţea agitaţie maximă. Foşnetul de frunze creştea în ritm alert, iar comunicarea dintre copaci era bruiată de foarte mult praf.

Se auzi hornul pădurii. Urma un mesaj important din partea conducătorului. Toată natura tremura. Bătrânul înţelept urma să vorbească. Toate şoaptele încetaseră. Copacul vorbea rar, însă atunci când o făcea toată pădurea îl asculta cu uimire.

„Brmhhrm… Urmează ceva uimitor!” – vorbi copacul în începutul discursului.

„Ştiu că vă este teamă şi ştiu că veţi pierde mult indiferent de vârsta, greutatea şi înălţimea pe care o aveţi acum. O furtună ca asta vine odată la câteva sute de ani. Unii dintre voi nu aţi prins nici una, întrucât sunteţi prea mici. Alţii au murit odată cu ea, iar cei care au rezistat sunt încă aici printre noi… Acest eveniment este un miracol de la natură. Este ceea ce ne va întări pe viitor. Sunt conştient că mulţi dintre voi priviţi acest miracol, mai degrabă, ca pe o catastrofă. Vreau să înţelegem, din nou, împreună că existenţa este programată încă de la început la non-existenţă, adică la moarte. Asta nu trebuie să vă sperie. Este un proces natural care se întâmplă indiferent de voia noastră.

Furtuna ne va scutura tare şi acest lucru este fabulos. Cum să nu fim recunoscători unei astfel de întâmplări? Ne scutură de toate crengile uscate şi parazite. Ne ajută să luăm o formă mai frumoasă, una mai aproape de ceea ce suntem noi cu adevărat. Ne ajută să vedem forma adevărată a celorlaţi care s-au ascuns după coame bogate în frunze… iar cel mai important lucru este că ne ajută să ne întărim rădăcinile.

Rădăcinile sunt ancorele noastre. Ele ne fac să rezistăm sau cădem în faţă unei furtuni catastrofice. Ele trebuiesc protejate şi tratate cu respect, nu frunzele, fructele sau ramurile. Acestea sunt trecătoare, însă rădăcinile sunt valorile noastre care ne dau forma reală a ceea ce suntem cu adevărat!”

Bătrânul copac îşi încheie discursul şi furtuna începu!

Te invit să priveşti rădăcinile unui copac ca pe valorile tale personale.

Te invit să îţi faci o listă de valori pe care crezi că le-ai descoperit la tine şi să ai grijă cum le hrăneşti, nu se ştie niciodată când vine furtuna.

*Te provoc să răspunzi mai jos, în secţiunea de comentarii, la întrebarea: Care sunt valorile tale personale?